Povestea unui weekend de echipa, ce a presus acest lucru si cum l-am obtinut le vom relata in ordine, asa cum s-au petrecut toate. Vezi albumul foto complet.
Stabilirea datei. Nu a fost deloc usor, intrucat ne-am dorit sa avem o prezenta de 100% din colectiv. In final, a fost de 96.6% ceea ce este totusi bine 🙂
Gasirea locatiei perfecte. Mai provocatoare si cu rasturnari de situatii in ultim moment, a fost descoperirea acelui “colt de rai” unde puteam lasa deoparte viata de zi cu zi iar pentru 3 zile sa devenim oameni mai calzi, mai senini, mai veseli.
Pensiunea Samedru din Magura este gazda de vis, ajutata in mod tainic de Sf. Dumitru ce o ocroteste (Sf. Dimitrie numit Samedru in traditia populara, de aici si obiceiul Focul lui Sumedru), a carui prezenta am simtit-o tocmai prin sentimentele pe care ni le-a insuflat (fara sa stim) si care cu siguranta ne-a pus o vorba buna astfel ca soarele sa straluceasca de la rasarit pana la apus, vantul sa nu adie, zapada sa fie acolo in forma ideala de a ne bucura de ea. Toate acestea pentru a pune in evidenta maretia celor doi colosi ce ne inconjurau: muntii Piatra Craiului si Bucegi.
Activitatile. Era evident ca timpul (care parea ca sta in loc acolo intrucat singurele sunete pe care le percepeam erau cele de animalele din sat, un scartait de roti sau de pasi si.. cam atat) trebuia umplut cu ceva.
Smart Tours ne-a trimis 4 coordonatori de incredere (Maria, Bogdan, Mihai si Radu) iar ei nu au facut altceva decat sa ne asigure cel mai bun climat de distractie, de implicare si cooperare. In plus, ne-au dat unda verde la bulgareala, deci este evidenta aprecierea maxima pe care le-o purtam 🙂
La cele de mai sus, enumeram momentele pe care ni le-am creat singuri, inspirati cum spuneam de locul idilic: nebunia de la sanius, focul de tabara intetit de cantecele folk, concursul de glume, dans, dans si iar dans, jocuri de mima la ore aproape matinale (cam pe la 3-4 dimineata), drumetia pe coclaurile Magurei, lenevitul la soare pe terase sau chiar in curte.
Mai greu a fost momentul retragerii spre case, cand am lasat constient in urma un tablou pictat de noi, atat de frumos. Ramanem cu speranta ca va dainui in actiunile ce vor urma, in aprecierea fata de colegi, in noi.